Despre viata...

Prea tare! Mi-a luat 5 minute sa citesc da' nu regret :P Nascuti la inceputul anilor 80 vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Pasiuni,mai ales Sunset , chiar si Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

E italian, are 40 de ani şi nu vrea să plece de acasă: Părinţii îl dau afară cu poliţia

Prea multă "dolce vita" strică. Mai ales când e trăită acasă, la mama şi la tata, de bărbaţi care se apropie de 40 de ani. Doi italieni, sătui să aibă grijă de "puiul" lor, au decis să facă orice e posibil pentru a-şi determina odrasla să plece din cuibul părintesc. Sunt atât de exasperaţi încât se gândesc să ceară şi ajutorul poliţiei.

Sătui să îi poarte de grijă, oamenii au apelat la lege ca să îşi oblige odrasla să stea pe propriile picioare. Acum, copilul are 10 zile să părăsească locuinţa părintească. Dacă nu, va fi dat afară de poliţie.

Bărbaţii italieni sunt renumiţi că zboară târziu din "cuib", iar tendinţa s-a agravat în ultimii ani. Există şi explicaţii, spun cercetătorii fenomenului. E o problemă economică, de susţinere economică. E principalul motiv pentru care tinerii continuă să stea acasă, cu părinţii.

În unele regiuni din Italia, jumătate din tinerii sub 35 de ani care au un loc de muncă locuiesc cu părinţii. Aşa că anul trecut s-a pus problema unei legi care să îi oblige pe tineri să nu mai trăiască pe spezele părinţilor. Ba chiar s-a vorbit despre alocarea a 500 de euro fiecărui italian care pleacă de acasă la 18 ani.

Un ucigaş plătit s-a îndrăgostit de femeia pe care trebuia să o lichideze. Vezi cum i-a înscenat moartea

Cu un căluş în gură, o macetă lângă ea şi acoperită cu sânge, femeia părea victima unei crime brutale. Însă Iranildes Araujo a trăit şansa vieţii ei când bărbatul plătit să o omoare s-a îndrăgostit de ea.

Carlos de Jesus a fost plătit cu 345 de lire pentru a o ucide pe femeie, de către Maria Simoes care credea ca Iranildes avea o aventură cu soţul ei. Însă când asasinul plătit şi-a văzut victima s-a îndrăgostit pe loc de ea şi i-a mărturisit ce avea să se întâmple.

Proaspătul cuplu a pus la cale un plan pentru a înscena moartea femeii. "Mi-am rupt tricoul, am aşezat maceta lângă mine, apoi Carlos m-a legat şi a turnat sos de tomate peste mine", a declarat femeia, citata de Mirror.co.uk.

Apoi bărbatul a fotografiat-o şi a trimis poza "şefei". Însă totul a fost descoperit trei zile mai târziu, când Maria i-a văzut pe cei doi sărutându-se pe stradă. În mod uimitor, doamna Simoes s-a dus la poliţie să se plângă că a fost păcălită şi că i s-au furat banii.

Video | Descoperire bizară în Triunghiul Bermudelor!

Triunghiul Bermudelor sau al Diavolului, cum a fost numit de-a lungul timpului, este o zonă din Oceanul Atlantic, situat între insulele Bermude, Porto Rico şi Florida. Aici au loc dispariţii misterioase, iar recent, cercetătorii au mai descoperit o ciudăţenie.

Conform cercetătorilor care au analizat vieţuitoarele care trăiesc aici s-a descoperit că peste 90% dintre ele, majoritatea bacterii şi microbi, sunt specii noi, necunoscute omului, dar vara trăiesc mai la suprafaţă, iar iarna se duc în adâncuri.
Din fericire, acestea nu sunt dăunătoare omului, potrivit cotidianului rus Pravda, dar stilul lor de viaţă e interesant şi, în plus, sunt foarte multe specii care trăiesc împreună, unele nemaivăzute până atunci, activitatea lor fiind mai intensă decât în alte zone ale oceanului.

Canibalul din Alicante. Paul Durant a ucis-o pe Karen Durrell şi apoi a declarat că i-a mâncat părţi din cadavru

Karen Durrell a fost ucisă în februa­rie 2004, în Spania. Femeia de 41 de ani era originară din localitatea Ilford, Marea Britanie. În luna ianuarie a aceluiaşi an se mutase într-un sătuc numit Calpe, la 20 de kilometri de sta­ţi­unea Benidorm aflată în provincia spaniolă Alicante. A plecat din Anglia în căutarea unei vieţi mai bune. Era divorţată, mamă a unei ti­nere de 20 de ani. Plecase împreună cu concubinul ei, Miles Lanning. Aces­ta din urmă n-a reuşit însă să-şi găsească un loc de muncă în Spania şi, după o săptămână, s-a întors la Londra.

La scurt timp după plecarea lui, Karen l-a cunoscut într-un bar pe Paul Durant. Bărbatul de 47 de ani era tot englez, provenea din aceeaşi re­­giune ca şi ea şi era dependent de he­roină. În decembrie 2003, chiar îna­­­­in­tea Crăciunului, fusese arestat la Lon­dra şi acuzat de tentativă de jaf ar­mat asupra unei maşini de transport va­lori. Durant nu era la prima aba­tere – în anii ’80 şi ’90 mai comise­se o serie de astfel de jafuri armate, pen­tru care fusese condamnat. În 2003 n-a mai ajuns în faţa ju­de­că­to­rilor, pentru că a reuşit să evadeze de sub escorta poliţiei, în timp ce se afla la Royal London Hospital din Whitechapel. Folosindu-se de un pa­şa­­port fals, el a reuşit să ajungă în Spa­­nia. La scurt timp după ce a cu­nos­cut-o pe Karen, el s-a mutat în ace­­eaşi clădire cu ea, la un etaj superior.

După jumătatea lunii februarie 2004, rudele lui Karen, care nu mai primiseră nici un semn de la ea de câteva zile, au sunat la poliţia din Alicante, unde au sesizat dispariţia fe­meii. Poliţiştii nu s-au alertat decât la câ­­te­va zile după sesizarea lor, când un prie­ten de-al ei a venit să anunţe o cri­mă. Bărbatul le-a povestit că s-a în­tâlnit întâmplător  pe stradă cu Paul Durant, vecinul femeii, şi că, atunci când l-a întrebat îngrijorat des­pre Karen, Durant i-a mărturisit că a ucis-o. Paul i-a arătat telefonul mo­bil şi un card bancar pe care le fu­rase de la ea. Oamenii legii au mers la lo­­cu­in­ţa ei şi au spart uşa. Imaginea pe care au găsit-o i-a îngrozit. Cada din baia femeii era plină de sânge. Pe po­­dea zăceau abandonate câteva cu­ţi­te în­sân­gerate şi un fierăstrău cu ur­me de resturi umane pe lamă. Dar nici urmă de cadavru.

Paul Durant a fost arestat ime­diat şi a mărturisit că şi-a omorât vecina. El a declarat poliţiştilor că, într-o seară, pe 18 sau 19 februarie 2004 – nu-şi mai amintea sigur – el şi Karen se uitau împreună la un film, în apartamentul femeii. Era vorba de un documentar despre pedofili şi copii maltrataţi. După ce s-a terminat, le-a spus Durant anchetatorilor, el şi Karen au început să se certe cu privire la subiect. Enervat, bărbatul a ieşit din încăpere şi s-a întors cu un ciocan, cu care a lovit-o pe vecina lui în cap, din spate. După care, susţine el, folosind câteva cuţite şi un fierăstrău, a tăiat cadavrul în mai multe părţi. A pus resturile în saci de plastic şi le-a înghesuit într-un geamantan, pe care l-a aruncat în tomberonul din spatele clădirii.

Anchetatorii au căutat, zile în şir, geamantanul cu rămăşiţele cadavrului, în toate tomberoanele din cartier. Fără nici un rezultat. Nu au reuşit să găsească nici ciocanul cu care Durant susţinea că a lovit-o pe Karen. În decursul cercetărilor, bărbatul şi-a schimbat declaraţiile de cinci ori. Variau fie modul în care a ucis-o, fie motivul, fie locul în care a aruncat cadavrul. A fost încarcerat în în­chi­soa­rea din Alicante. Din spatele gratiilor, el a trimis două scrisori – una că­tre ziarul britanic Daily Mirror şi alta către o editură. În ambele, po­vestea cu lux de amănunte cum a ucis-o pe Karen Durrell şi făcea o mărturisire şocantă. "După ce am omorât-o, i-am tăiat cadavrul în bucăţi mici şi am mâncat părţile care mi s-au părut comestibile. La final, ce-a rămas am pus în saci mici de gunoi. Înainte să o omor pe Karen îi povestisem că am venit în Spania ca să omor şi să mănânc pedofili. Cred cu tărie că Dumnezeu a trimis-o la mine. Eu primeam mesaje de sus prin intermediul televizorului. Cred că şi Karen ştia că trebuia să moară", a scris Paul cotidianului britanic.

În scrisoarea trimisă către o editură din Anglia, bărbatul spunea că povestea vieţii lui ar putea fi transformată într-un best-seller. Le-a povestit în scris editorilor că a mai comis alte două crime în Marea Britanie. În primul caz, spunea el, era vorba despre o crimă plătită, iar victima ar fi fost un bărbat pe care Durant l-ar fi împuşcat în cap. Al doi­lea mort cu care se lăuda era un bă­trân care l-ar fi ucis pentru că l-ar fi abu­zat sexual atunci când era copil.
În timpul procesului însă, Durant şi-a retras mărturisirea. A recunoscut în faţa instanţei doar că a lovit-o pe Karen cu ciocanul şi că a lăsat-o întinsă pe podeaua băii, pledând nevinovat la acuzaţia de omor. Din această cauză, dar şi pentru că nu re­u­şiseră să găsească cadavrul, pro­curorii, care iniţial ceruseră pe­deap­sa maximă (n.r. – 25 de ani) pentru Du­rant, au schimbat încadrarea fap­tei în omor prin imprudenţă. Avocatul lui Durant, Juan Sanchez, a luat în râs în instanţă mărturisirile pe care clientul său le-a făcut din puşcărie, spunând că acesta căuta doar să devină vedetă.

Cei trei judecători din completul care l-a judecat pe Durant s-au pronunţat în noiembrie 2007, condamnându-l pe englez la 13 ani şi 6 luni de închisoare.

Cronica Carcotasilor: Intalnirea Base-Obama - Video - Trilulilu

Cronica Carcotasilor: Intalnirea Base-Obama - Video - Trilulilu: - Inviata con Google Toolbar

Ce tupeu au ţiganii din Iveşti: "Am palat mare, vreau ajutor de încălzire"

Ţiganii din Iveşti, judeţul Galaţi, sunt revoltaţi de când au aflat că primăria nu mai are bani de subvenţii la căldură. Pirandele s-au dus chiar şi la primarul din localitate să se vaite că nu au cum să-şi mai încălzească toate camerele palatelor

Mariana e o ţigancă din Iveşti, care locuieşte pe uliţa Stăneştilor, adică în “cartierul rezidenţial” din sat, plin de palate cu turnuleţe. Recent, femeia i s-a plâns primarului că se descurcă tot mai greu cu banii.
“Mi-au luat suplimentele de alocaţie. Am trei copii şi primeam şi eu 50 de lei. Săptămâna trecută mi-au zis că nici bani de încălzire nu primesc, că am palat mare, are opt camere”, a declarat, nervoasă, femeia. Culmea, Mariana e supărată că multe familii cu adevărat sărace iau subvenţii, iar pe ţigani edilul a îndrăznit să îi trimită la muncă, să se strângă bani la buget. “Asta e descremenare!”, a concluzionat, supărată, ţiganca.

Adio ajutoare de la UE?

Mai multe ţări din UE au cerut renunţarea la ajutoarele sociale pentru cetăţenii foarte săraci ai Uniunii, printre care şi români. Dacă măsura va fi pusă în aplicare de la 1 octombrie, românii amărâţi nu vor mai primi gratis făină, mălai şi biscuiţi.

Libertatea.ro